Câteva cuvinte de Paște

Ca multe alte momente pe care le serbăm în virtutea tradiției, Paștele a fost și rămâne un bun prilej de cânt. Cu harfe și chimvale, cu viole și teorbe, cum preferați. Problema e că pe acest site se scrie mult despre muzică, dar deocamdată nu se cântă: așa se face că suntem obligați să vă transmitem doar prin cuvinte neacompaniate – vouă, cititorilor noștri – , cele mai bune urări de Paște: să vă fie liniștit, cald, semnificativ.

Pentru a nu se dezice totuși de manierele sale și pentru a compensa sărăcia acestor vorbe, Ballet des Nations vă propune, ca ofrandă pascală, un strop de poezie religioasă barocă franceză. Ea provine din colecția Les Essays de meditations poëtiques sur la Passion, Mort et Resurrection de Nostre Seigneur Jesus Christ (Paris, 1659), semnate doar cu inițialele numelui de un călugăr al mânăstirii de la Vitré (Bretania): Z.d.V. Istoria literară modernă i-a refuzat fratelui Z. modestia anonimatului, i-a reconstruit numele ca Zacharie de Vitré și l-a inclus în antologiile majore de poezie barocă franceză.

Versurile de față au drept punct de plecare pasiunile lui Christos descrise de Ioan (18, 12), dar în realitate se transformă într-o speculație cosmogonică concentrată, în care mustesc trimiterile la filosofia greacă. Într-o retorică tipic barocă, toată această construcție e confruntată cu paradoxul suferinței Arhitectului ei pe cruce. Iar în centrul acestei retorici stă, fizică, spirituală sau metaforică, Legătura. Franceză de secol XVII, topică artificială cu aer antichizant – în ciuda sau în virtutea acestor trăsături (alegeți dvs. ce vi se potrivește), acest mic extract dintr-o spiritualitate străină secolului nostru își conservă, cred, impactul în anul de grație 2011.

Et ligaverunt eum

Il souffre des liens, luy qui subtilement

Lia d`un nêud secret, le Contraire au Contraire,

Lors qu`il remplit le rond du vaste Bastiment

Qui renferme dans soy la Masse Elementaire.

.

Luy qui dessus l`Azur qui peint le Firmament

Attacha ses flambeaux dont le feu nous esclaire,

Et qui joint tous les corps d`un si secret ciment,

Que le Vuide ennemi ne les sçauroit defaire.

.

Mais il est aux Liens pour nous en mettre hors ;

Pour détacher nostre Ame, on attache son Corps ;

Pour rompre nostre Chaine, une Chaine le serre.

.

Sa bonté l`a souffert, affin de faire voir

Que le droit qu`il donna de délier sur terre,

Du Lien qu`il reçeut emprunte le povoir.

Note

Ilustrații: detalii din Maria Magdalena penitentă de Georges de La Tour, c. 1642-44 (Paris, Luvru).