Lute duo la Ateneul Român

29 Martie 2011 § Lasă un comentariu

Această recenzie a fost publicată în Observator Cultural (nr. 568/25.03.2011).

*

În seara zilei de 9 martie, ansamblul polonez Lute duo a susținut un recital de muzică barocă în Sala Mică a Ateneului, în cadrul unei serii de evenimente realizate în colaborare cu Institutul Polonez din București.

Anna Kowalska (chitară barocă) și Anton Birula (teorbă) ne-au propus un program sintetic, care a cuprins muzică italiană din barocul timpuriu (Kapsberger, Piccinini), spaniolă (Santiago de Murcia, Gaspar Sanz) și franceză (Robert de Visée și Antoine Fourqueray, încadrându-l pe naturalizatul Francesco Corbetta). Ceea ce distinge acest recital de alte interpretări ale acestui repertoriu, pe care bucureștenii le-au putut asculta relativ recent, este tocmai alăturarea teorbei și a chitarei baroce.

Trebuie spus că duoul chitară-teorbă în postură solistică reprezintă o formulă mai curând atipică, inegal documentată și nu de la sine adecvată oricărui repertoriu, în ciuda unei flexibilități interpretative proprii muzicii baroce. De fapt, piesele prezentate publicului de Lute duo sunt la origine piese pentru teorbă (Kapsberger, Piccinini), chitară (Santiago de Murcia, Sanz, de Visée, Corbetta) sau viola da gamba (Forqueray). În principiu, nici un argument de ordin istoric n-ar putea fi invocat împotriva unor astfel de transcripții în spiritul barocului: muzica italiană și, mai ales, cea spaniolă se pretează cu ușurință la o astfel de interpretare. Dar nu sunt convins că muzica barocă franceză – atrasă mai curând de piesele pentru voci sau instrumente ”egale”, nu de combinații constrastante – ar fi bine servită astfel.

Aceasta, fiindcă plastica duoului se bazează tocmai pe contrastul dintre sonoritatea incisivă a chitarei baroce și timbrul întunecat al teorbei. Coardele moderne folosite de ambii interpreți în recitalul de la Ateneu n-au făcut decât să sublinieze acest contrast. În altă ordine de idei, între cei doi muzicieni nu există o ierarhie prestabilită: Kowalska și Birula își pasează unul celuilalt periodic prerogativele solistice, dând astfel un plus de culoare pieselor cu variațiuni, cum e cazul ciacconelor și foliilor din program. Mă întreb însă dacă această muzică plină de vervă și, de altfel, interpretată cu vigoare de cei doi, avea într-adevăr nevoie de acest plus de culoare.

Lăsând deoparte aceste rezerve, Lute duo este unul din acele ansambluri a căror alchimie internă devine vizibilă după primul minut petrecut pe scenă, iar această coerență este susținută de indiscutabila măiestrie a membrilor săi. Anna Kowalska, în special, pare să aibă toate șansele de a se impune ca unul din muzicienii de primă importanță pe scena chitarei baroce. Cât despre comunicarea muzicienilor cu sala, stă mărturie un mic incident dejucat de chitaristă: când piuitul nedorit al unui telefon mobil s-a făcut auzit în mijlocul frazei ornamentate ale unor canarios de Gaspar Sanz, Kowalska a trecut, cu zâmbetul pe buze, la o improvizație zgomotoasă în stil rasgueado, acoperind și mustrând cu umor intruziunea digitală.

În încheiere, nu putem decât să aplaudăm inițiativa Institutului Polonez, al treilea ambasador cultural care răspunde vizibilei expaniuni a muzicii vechi în peisajul concertistic bucureștean, după Institutul Francez și Centrul Cultural Maghiar.

 

Anunțuri

Tagged: , , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Lute duo la Ateneul Român at Ballet des Nations.

meta

%d blogeri au apreciat asta: