Erich Türk: Recital de virginal, spinetă și clavecin

30 Ianuarie 2011 § Lasă un comentariu

Vești bune pentru urechile baroce din București: Stagiunea de Muzică Veche revine în 2011 cu o nouă serie de concerte lunare. Iată cel mai iminent dintre deliciile care ni se pregătesc:

Recital-lecție de virginal, spinetă și clavecin, în compania lui Erich Türk. Vineri, 4 februarie 2011, ora 19:00, în Sala Bizantină a Cercului Militar Național. « Read the rest of this entry »

Laurence Equilbey: ”Eu trăiesc fie în mijlocul dramei, fie în abstracție totală”

5 Ianuarie 2011 § Lasă un comentariu

Acest interviu a fost publicat, într-o variantă scurtată, în Observator Cultural, nr. 555 (17 decembrie 2010). Textul de mai jos reproduce integral dialogul pe care l-am purtat cu Laurence Equilbey acum o lună.

*

În serile de 2 și 3 decembrie, prestigiosul cor de cameră Accentus s-a aflat pe scena Ateneului Român alături de Orchestra Filarmonicii George Enescu, pentru a ne oferi sub bagheta dirijoarei Laurence Equilbey un concert intitulat ”Puccini/Fauré, Requiem(s)”. Impusă ca o figură inovatoare în peisajul muzicii clasice, dirijoarea Laurence Equilbey (n. 1962) a fondat corul Accentus în 1991 pentru a revitaliza interpretarea unui repertoriu coral ce se întinde de la barocul târziu și până la creația contemporană. Am întâlnit-o pe Laurence Equilbey la Ambasada Franței într-o după-amiază cețoasă, muzica lui Fauré rezonând din toate colțurile reședinței fin de siècle…

Theodor Ulieriu-Rostás: După un concert de muzică contemporană pe care ni l-ați oferit alături de corul Accentus în 2008, reveniți la București cu un program de muzică romantică: două recviemuri. De ce două și de ce acestea două?

Laurence Equilbey: Puccini a compus doar câteva piese sacre: Messa di Gloria, care e binecunoscută, dar și câteva adagio-uri funebre pentru orchestră de coarde, un Recviem foarte scurt, precum și un frumos Salve Regina pentru soprană. Sunt piese puțin cunoscute, pe care le găsesc foarte apropiate ca estetică de muzica franceză prin transparență, fără patos-ul din operele sale – dar care rămân totuși Puccini, pline de generozitate melodică. Sunt lucrări interesant de confruntat cu Fauré. În plus, s-a întâmplat ca Fauré și Puccini să moară în același an, în 1924, ceea ce îi apropie într-un fel, din păcate… Am găsit în aceste piese ale lui Puccini o bună punere în perspectivă a noțiunii de sfârșit al vieții și mi-am zis că acestea ar putea fi un bun preambul de o jumătate de oră la Recviemul lui Fauré, totul legându-se într-un fel de operă religioasă.

« Read the rest of this entry »

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Ianuarie, 2011 at Ballet des Nations.