Festivalul de Muzică Veche, București 2010: o avanpremieră

23 Octombrie 2010 § Lasă un comentariu

Stagiunea de toamnă a Baletului nostru se lansează cu un anunț important: au mai rămas mai puțin de zece zile până la deschiderea celei de-a cincea ediții a Festivalului de Muzică Veche de la București (30 oct. – 1 nov.). Dintru început, trebuie spus că toate preparativele ne pun în fața unui festival ajuns la maturitate, mult mai bine organizat, pregătit de un PR multifațetat și agresiv, dotat cu un nou site elegant și cuprinzător.

Așadar, ce ni se pregătește?

Ediția de față este dedicată lui Johann Sebastian Bach, alegere motivată de două cifre care se rotunjesc anul acesta: 325 de ani de la nașterea sa, 160 de la moartea sa.  Ca atare, cele trei concerte ale festivalului conțin exclusiv muzică de Bach, repertoriul sacru dominând net programul. Și dacă tot suntem la capitolul exclusivități, concertele gravitează în jurul câtorva invitați de marcă: ansamblul Il Gardellino – o prezență respectabilă pe scena barocului târziu venită prima oară la București – și clavecinistul Ketil Haugsand. Alături de aceștia, vor fi de regăsit și reauzit o serie de tineri muzicieni români, mulți dintre ei colaboratori de lungă durată ai festivalului: clavecinista Raluca Enea, interpreții vocali Irina Grigorescu, Cezar-Florin Ouatu, Ionuț Popescu, Ștefan Schuller, corul de cameră Cantemus.

Programul detaliat al concertelor fiind disponibil pe site-ul festivalului, împănat cu informații cuprinzătoare despre muzicieni și lucrările interpretate, mă voi rezuma la câteva motive în plus de a merge la festival care îmi vin în minte acum. În primul rând, Bucureștiul are oportunitatea de a asculta Bach cântat de un ansamblu de referință în cadrul așa-numitei Historically informed performance, cu instrumente de epocă și în stilul interpretativ al secolului XVIII, un deziderat cam de la sine înțeles în Europa occidentală, dar care încă constituie excepția în peisajul românesc. Iar contactul nemediat cu muzica nu poate fi înlocuit de nici o înregistrare – un truism pe care sunt convins că nu doreați să-l mai auziți încă o dată, dar care e încă o dată semnificativ când vine vorba de instrumente de epocă.

În al doilea rând, festivalul valorifică cât se poate de nimerit oportunitatea de a prezenta publicului o serie de lucrări sacre ale lui Bach care, din rațiuni ce țin și de economic și de lipsa de inițiativă, se aud foarte rar în sălile românești. Iar interpretarea Magnificat-ului și a cantatei din prima seară beneficiază de prezența Corului de Copii Radio, care reproduce în chip fericit corul de copii de care dispunea Bach la Sf. Toma din Leipzig – un experiment interpretativ inaugurat de integrala cantatelor înregistrate de Gustav Leohardt și Nikolaus Harnoncourt în anii `60-`80, care ridică probleme evidente muzicienilor de azi, așa cum îi ridica și lui Bach (o vestită reclamație din epocă îl incriminează pe Bach ca aruncând cu peruca-n copiii care cântau fals la repetiții). Perucile s-au demodat, așa că nu-mi rămâne decât să sper că micii coriști vor face față unei provocări care, dincolo de orice istoricisme, poate nuanța în chip neașteptat orice muzică sacră barocă.

Și apoi, s-ar putea să vă dați seama, abia după ce muzica începe să curgă, că aveați nevoie de Bach și nici măcar n-o știați. Mie mi s-a întâmplat.

Anunțuri

Tagged: , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Festivalul de Muzică Veche, București 2010: o avanpremieră at Ballet des Nations.

meta

%d blogeri au apreciat asta: