Printul si iepurele

2 Iulie 2008 § 13 comentarii

O aparitie recenta si alta iminenta m-au hotarat sa purced in a incerca sa va atrag atentia asupra unei intregi lumi muzicale, care se intinde sub nasul nostru cu toate istoriile ei, dar pe care foarte multi o ignoram – din pacate. Europa centrala si de est, auzim azi; tarile fata in fata cu Turcul, s-ar fi zis poate la 1670. Polonia, Boemia, Ungaria, Transilvania…

In ceea ce o priveste pe ultima dintre ele, o frumoasa mostenire muzicala zace inca foarte putin explorata gratie unui amestec de nationalisme prost intelese, ignorantei de fond si lipsei acute de curiozitate pentru fenomene in fata carora cliseele istoriografice se dovedesc impotente: caci ceea ce te loveste in primul rand in manuscrisele muzicale transilvanene este o fantastica diversitate ce incalca toate granitele de limba, religie, civilizatie pe care ne obisnuiseram sa le consideram atat de relevante… Mai grav e ca, dezgustate de parodiile academice, minti libere intorc la randul lor spatele unei mosteniri care poate fi si altfel valorificata. In cazul muzicii Transilvaniei si al codex-ului Caioni, de care va si veni vorba mai jos, ma tem ca in acel altfel sta singura speranta de a le putea valorifica. Descoperit, pierdut si regasit, au trecut mai bine de saptezeci de ani in care s-a facut foarte putin. Tipic, putem da in schimb nume de licee, putem ridica statui, le garnisim cu discursuri sforaitoare si ne putem certa daca Kajoni sau Caianu merita coroana cu fundite rosu-galben-albastru sau rosu-alb-verde. Cum ne-am obisnuit, prea putini au cu ce se lauda dincolo de uzul virtuoz al limbii de lemn; iar problema e, fireste, de la bun inceput gresit pusa. Dar destul deocamdata, eu voiam pe moment sa va arat ca tocmai se face ceva…

Iata luna abia trecuta doua evenimente care n-au nici o legatura intre ele, dar care agita apele verzui ale acestui peisaj muzical despre care va vorbesc – sau pot sluji de pretext pentru a le agita… un roman contemporan si o inregistrare de muzica veche, care ne pun fata in fata cu doi dintre acesti muzicieni ignorati ai Europei centrale.

***

In ultima zi a Bookfest-ului bucurestean de anul acesta, editura Curtea Veche a lansat traducerea romaneasca a romanului Harmonia Caelestis al scriitorului maghiar Esterhazy Peter, o voce importanta a literaturii europene in acest inceput de secol XXI, chiar daca putin cunoscuta inca in Romania. Ilustra familie nobiliara din care scriitorul descinde este deseori asociata cu muzica gratie lui Haydn; putini insa stiu ca unul dintre stramosii sai din secolul XVII, printul Esterhazy Pal a fost un foarte interesant compozitor de muzica sacra si profana in spatiul maghiar-austriac. Iar principala sa culegere de cantate s-a intitulat Harmonia Caelestis… Pentru filiatii subiective si armonii restituite – va invit sa cititi romanul lui Esterhazy Peter. Cat despre mine, iata deocamdata un bun prilej pentru o insemnare dedicata printului muzician.

***

 

Cel de-al doilea prilej: dupa luni de asteptare, sta sa apara albumul „Codex Caioni„, rezultatul colaborarii unui grup de muzicieni francezi ce si-au facut o specialitate din redescoperirea barocului „periferic”, ansamblul XVIII-21 Le Baroque Nomade (condus de Jean-Christophe Frisch) cu cativa muzicieni autohtoni veniti atat din zona muzicii culte cat si din cea a folclorului. Sibiul si Bucurestiul i-au putut vedea deja anul trecut in cadrul Stagiunii de Muzica Veche organizate de Institutul Francez din Bucuresti – dupa toate aparentele, fiind primiti cu mult entuziasm. Cu sau fara amintiri din toamna, curiosii pot gasi pe pagina albumului cateva extrase sonore din aceasta versiune de studio si textul ce-o va acompania. Iara eu am ramas de dator cu recenzia concertului din toamna, care isi va face sper cale aici pana sa-mi tocesc impresiile cu albumul pe care il pandesc. Nu ma sfiesc sa zic ca asa eveniment discografic ruinatul nostru peisaj muzical n-a mai vazut de 30 de ani. Si acesta fu al doilea pretext. De ce iepure? Ii las pe muzicantii nostri sa va spuna…

***

Last but not least, se cuvine salutata noua editie a Festivalului de Muzica Veche de la Miercurea Ciuc (13-20 iulie). La o prima impresie: am observat cateva imbunatatiri si idei interesante propuse pentru anul acesta, interpretii sunt in general cei de anul trecut. Regretabila in lista participantilor este absenta Nomazilor lui Caioni pe care abia i-am trambitat, care si-ar fi gasit de minune locul la Lazarea – ma intreb de ce lipsesc, ca de revenit vor reveni oricum sa concerteze in Romania in toamna. Dar problema de imagine a festivalului ramane valabila: site-ul ar mai trebui lucrat; dincolo de subtilitatile de prezentare, versiunea in romana contine greseli penibile de exprimare – chiar nu s-a putut gasi cineva care sa le corecteze? Eu m-as fi oferit…

Anunțuri

§ 13 Responses to Printul si iepurele

  • levantul spune:

    Hehe…iepurasul lui Dürer…
    Nu cumva aparuse la Meridiane un volum despre Codex Caioni?
    Salut initiativa ta de a veni si inspre est cu investigatiile.

  • mousike spune:

    Hmmm… eu nu stiu de nici un volum la Meridiane; pe codex s-a lucrat cam (foarte) putin in Romania, exceptand cateva articole a propos de piesele „olache” si editia de la inceputul nouazecilor. In cazul in care mi-a scapat totusi ceva important, ti-as fi recunoscator daca mi-ai semnala-o.

  • Vlad spune:

    M-as fi bucurat sa nu ma fi inselat. Nici urma de asa ceva. Bine macar ca muzical s-a facut ceva, cu spectacolele dirijate de Jean Christophe Frisch.

  • gramo spune:

    Asteptam un post nou! :)

  • Vlad spune:

    Vazut spectacolul de la Auditorium. Placut, desi barocul nu e in visele mele frumoase (dar poate incepe sa fie).

  • altmarius spune:

    Am descoperit abia acum acest blog: ma bucur ca stiu ca mai exista bloggeri pasionati de muzica baroca, si mai ales de aspecte foarte putin cunoscute ale muzicii baroce central-europene… Codex Caioni nu avea cum sa fie publicat de Meridiane; intr-adevar, la Meridiane a existat o serie (Manuscris) dedicata reproducerii manuscriselor, dar este vorba de cele miniate, si nu de partituri… Dupa cite stiu, Codex Caioni a fost extrem de rar cintat in concert.
    Nu stiu insa daca la editura Muzicala (si acolo a existat o serie dedicata Codicelor) a apucat sa apara aceasta bijuterie
    Si eu detin un blog, altmariusclassic, dedicat insa muzicii clasice in integralitatea istorica a sa.

  • mousike spune:

    Bucuria e de partea mea, in egala masura! Codex-ul a beneficiat de un plus de atentie in ultima vreme, venita din directie franceza. Dincolo de XVIII-21, un alt ansamblu, pe numele sau Nota Bene a concertat in toamna asta in Transilvania. Din pacate, n-am ajuns sa-i vad, dar cateva extrase muzicale ne sunt puse la dispozitie pe site-ul lor (v. formatii de muzica veche, in dreapta). Nici la Editura Muzicala nu a aparut: singura editie integrala a codicelui ramane cea Diamandi-Papp, rodul unei colaborari romano-maghiare din cate am inteles, dar care a aparut la Budapesta in 1994. Eu sper, in definitiv, ca aceste initiative recente sa dea muzicienilor romani curajul (?) de a se apropia de aceasta bijuterie, cum bine ai spus. Cu mai multa deschidere si curiozitate, in primul rand.

  • altmarius spune:

    Formidabil: este o informatie utila pemtu mine, aceasta aparitie de la Budapesta, si in acelasi timp un regret – ne batem cu pumnii in piept „noi suntem romani”, dar pina la urma adevarata noastra mostenire o valorifica tot strainii…
    In orice caz, prima data am auzit despre Codex Caioni intr-o suita de articole – pe la mijlocul anilor ’70, daca nu ma insel – in revista „Saptamina”.
    La Multi Ani! Sarbatori fericite! Poate in anul care va urma, vom gasi o modalitate de colaborare intre blogurile noastre. Am circa 800-1000 de accesari zilnice, in peste 30 de tari, ceea ce imi sa mari sperante pentru viitorul muzicii „clasice”…

  • mousike spune:

    La multi ani! Perfect de acord cu ce spui, si eu am incercat aceleasi reactii. Cat despre anii `70, da, atunci s-au concentrat firavele incercari romanesti in directia muzicii vechi. Cu codex-ul ne-redescoperit inca, desigur. M-ar incanta sa innodam cumva eforturile celor doua bloguri: o sa incep impunandu-mi o reluare a postarilor, ca apele-s cam statute deocamdata aici.

  • paula spune:

    Mi-e dor sa mai citesc din blogul asta… :)

  • Felicia Man spune:

    Sunt profesoara de vioara la un liceu de muzica si am infiintat o formatie de muzica medievala. Incerc de multa vreme sa procur partitura de la Codex Caioni si nu reusesc. Este vorba de cea prelucrata de Doru Popovici pentru orchestra de coarde. Daca aveti vreo idee va rog sa ma ajutati.

  • mousike spune:

    Doamnă, îmi cer scuze pentru întârzierea cu care vă răspund. În primul rând, tot respectul meu pentru iniţiativa dvs. Cât despre partitura prelucrată de Doru Popovici, nu vă pot spune mare lucru deocamdată dar mă voi interesa. Dacă sunteţi bucureşteană, vă pot spune că ediţia critică a ms. (cu notaţie în tabulatură pentru orgă şi transcripţie în notaţie standard) se găseşte atât la biblioteca Conservatorului (fişierul paleografie muzicală, după nume n-o găsiţi), cât şi la BCU.

  • Cristian V. spune:

    Bună ziua. Iată încă un răspuns târziu: probabil că şi ediţia lui Doru Popovici se găseşte în biblioteca Conservatorului din Bucureşti. Cel puţin Petru Andriesei o are, căci am lucrat-o acum doi ani la cursurile D-lui de orchestră. Însă dacă spuneţi că vreţi să faceţi o formaţie de muzică veche, vă recomand călduros să evitaţi aranjamente de-a gata în maniera celor scrise de Doru Popovici. Comparând transcripţia după facsimil cu orchestraţia lui Popovici, veţi constata că cel din urmă a pus de la el nepermis de mult şi a făcut-o într-o direcţie care numai a muzică veche nu sună, ci a o muzică modală ieftină în spirit proletcultist. Vorbesc serios! Plecaţi de la ediţia de care vorbea Mousike, alegeţi piese care să convină instrumentaţiei pe care o are formaţia la îndemână şi documentaţi-vă în privinţa practicii interpretative a barocului (de la cum se realizează basul continuu până la cum ornamentează soliştii). Căutaţi să evitaţi pe cât posibil realizările românilor din generaţiile anterioare în privinţa muzicii vechi, pentru că toate sunt dezastruoase la capitolul documentare (adică la precizie istorică).

    Încă ceva: s-a întâmplat că am scanat în întregime acea ediţie critică a manuscrisului (de care vorbea Mousike). Dacă încă nu aţi obţinut-o, lăsaţi-mi o adresă de e-mail şi v-o pot trimite cu mare drag.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Printul si iepurele at Ballet des Nations.

meta

%d blogeri au apreciat asta: