Printul si iepurele

2 Iulie 2008 § 13 comentarii

O aparitie recenta si alta iminenta m-au hotarat sa purced in a incerca sa va atrag atentia asupra unei intregi lumi muzicale, care se intinde sub nasul nostru cu toate istoriile ei, dar pe care foarte multi o ignoram – din pacate. Europa centrala si de est, auzim azi; tarile fata in fata cu Turcul, s-ar fi zis poate la 1670. Polonia, Boemia, Ungaria, Transilvania…

In ceea ce o priveste pe ultima dintre ele, o frumoasa mostenire muzicala zace inca foarte putin explorata gratie unui amestec de nationalisme prost intelese, ignorantei de fond si lipsei acute de curiozitate pentru fenomene in fata carora cliseele istoriografice se dovedesc impotente: caci ceea ce te loveste in primul rand in manuscrisele muzicale transilvanene este o fantastica diversitate ce incalca toate granitele de limba, religie, civilizatie pe care ne obisnuiseram sa le consideram atat de relevante… Mai grav e ca, dezgustate de parodiile academice, minti libere intorc la randul lor spatele unei mosteniri care poate fi si altfel valorificata. In cazul muzicii Transilvaniei si al codex-ului Caioni, de care va si veni vorba mai jos, ma tem ca in acel altfel sta singura speranta de a le putea valorifica. Descoperit, pierdut si regasit, au trecut mai bine de saptezeci de ani in care s-a facut foarte putin. Tipic, putem da in schimb nume de licee, putem ridica statui, le garnisim cu discursuri sforaitoare si ne putem certa daca Kajoni sau Caianu merita coroana cu fundite rosu-galben-albastru sau rosu-alb-verde. Cum ne-am obisnuit, prea putini au cu ce se lauda dincolo de uzul virtuoz al limbii de lemn; iar problema e, fireste, de la bun inceput gresit pusa. Dar destul deocamdata, eu voiam pe moment sa va arat ca tocmai se face ceva…

Iata luna abia trecuta doua evenimente care n-au nici o legatura intre ele, dar care agita apele verzui ale acestui peisaj muzical despre care va vorbesc – sau pot sluji de pretext pentru a le agita… un roman contemporan si o inregistrare de muzica veche, care ne pun fata in fata cu doi dintre acesti muzicieni ignorati ai Europei centrale.

***

In ultima zi a Bookfest-ului bucurestean de anul acesta, editura Curtea Veche a lansat traducerea romaneasca a romanului Harmonia Caelestis al scriitorului maghiar Esterhazy Peter, o voce importanta a literaturii europene in acest inceput de secol XXI, chiar daca putin cunoscuta inca in Romania. Ilustra familie nobiliara din care scriitorul descinde este deseori asociata cu muzica gratie lui Haydn; putini insa stiu ca unul dintre stramosii sai din secolul XVII, printul Esterhazy Pal a fost un foarte interesant compozitor de muzica sacra si profana in spatiul maghiar-austriac. Iar principala sa culegere de cantate s-a intitulat Harmonia Caelestis… Pentru filiatii subiective si armonii restituite – va invit sa cititi romanul lui Esterhazy Peter. Cat despre mine, iata deocamdata un bun prilej pentru o insemnare dedicata printului muzician.

***

 

Cel de-al doilea prilej: dupa luni de asteptare, sta sa apara albumul „Codex Caioni„, rezultatul colaborarii unui grup de muzicieni francezi ce si-au facut o specialitate din redescoperirea barocului „periferic”, ansamblul XVIII-21 Le Baroque Nomade (condus de Jean-Christophe Frisch) cu cativa muzicieni autohtoni veniti atat din zona muzicii culte cat si din cea a folclorului. Sibiul si Bucurestiul i-au putut vedea deja anul trecut in cadrul Stagiunii de Muzica Veche organizate de Institutul Francez din Bucuresti – dupa toate aparentele, fiind primiti cu mult entuziasm. Cu sau fara amintiri din toamna, curiosii pot gasi pe pagina albumului cateva extrase sonore din aceasta versiune de studio si textul ce-o va acompania. Iara eu am ramas de dator cu recenzia concertului din toamna, care isi va face sper cale aici pana sa-mi tocesc impresiile cu albumul pe care il pandesc. Nu ma sfiesc sa zic ca asa eveniment discografic ruinatul nostru peisaj muzical n-a mai vazut de 30 de ani. Si acesta fu al doilea pretext. De ce iepure? Ii las pe muzicantii nostri sa va spuna…

***

Last but not least, se cuvine salutata noua editie a Festivalului de Muzica Veche de la Miercurea Ciuc (13-20 iulie). La o prima impresie: am observat cateva imbunatatiri si idei interesante propuse pentru anul acesta, interpretii sunt in general cei de anul trecut. Regretabila in lista participantilor este absenta Nomazilor lui Caioni pe care abia i-am trambitat, care si-ar fi gasit de minune locul la Lazarea – ma intreb de ce lipsesc, ca de revenit vor reveni oricum sa concerteze in Romania in toamna. Dar problema de imagine a festivalului ramane valabila: site-ul ar mai trebui lucrat; dincolo de subtilitatile de prezentare, versiunea in romana contine greseli penibile de exprimare – chiar nu s-a putut gasi cineva care sa le corecteze? Eu m-as fi oferit…

Anunțuri

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Iulie, 2008 at Ballet des Nations.