Dario Castello

6 Aprilie 2007 § 2 comentarii

c. 1590 – c. 1630/1657-58

Despre omul fragment.jpgcare se ascundea sub numele de mai sus nu știm nimic. Mai precis, Dario Castello este un nume pe pagina de titlu a două volume de sonate in stil moderno, tipărite între 1621 și 1658. Nici o mărturie cotemporană nu-l pomenește măcar.

Și cu toate acestea, muzica lui este de multe ori extraordinară. Inventivitatea, dinamica, experimentele armonice care împing uneori disonanțele până la limita teoriei muzicale baroce (și la culmea placerii auditive), pe care cele douăzeci și nouă de sonate ale sale le demonstrează mă îndeamnă să-l propulsez în galeria muzicienilor străluciți ai primei jumătăți de secol XVII. Ca multe dintre sonatele contemporane lor, cele ale lui Dario Castello erau scrise pentru a umple timpii morți (din punct de vedere muzical) ai serviciilor religioase. Ascultându-le însă, un soi de nervozitate domină tot discursul muzical, iar manevrarea frazelor contrastante  mă duce cu gândul la un soi de labilitate psihică sau eufemistic: mecanica afectelor muzicale până la extatic. Iar cadența, element structural față de care barocul are o atitudine ambivalentă: incomodează ca un formalism obligatoriu (vezi experimentele lui Biagio Marini cu sonata senza cadenza), dar e în același timp un vehicol important al improvizației și virtuozității – cadența la Dario Castello se lungește într-un gen de sinuos suspans armonic, atent notat. În majoritatea lucrărilor de specialitate, Castello este considerat momentul cheie în tranziția de la canzona venețiană (a la Giovanni Gabrieli, de pildă) la sonata în trio, manifestată prin intruziunea în structura canzonei (secțiuni polifonice scurte și contrastante ca tempo) a ornamentației, a pasajelor recitativice, a jocului solist-ansamblu. Unde ajunge Castello astfel, am încercat să dau o idee mai sus. Și încă o mențiune importantă, pentru atenția neobișnuită în epocă cu care își notează instrumentația: cornetti, dulciani, trombon baroc  și instrumentul în plină ascensiune, vioara. Castello adaugă vechiului joc al canzonei contrastul textural al acestor instrumente, care poate duce cu gândul la vestiții ritornelli ai suplicației către Charon, în Orfeul lui Monteverdi.

Și totuși…  inversând ordinea obișnuită a articolelor mele, trebuie spus că s-a încercat asamblarea unei biografii a acestui enigmatic Dario Castello. Toate edițiile sonatelor sale sunt tipărite la Veneția, stilul său e ancorat în tradițiile venețiene; mai mult, volumul din 1629 îl înregistrează drept Capo di Compagnia de Musichi d’Instrumenti da fiato in Venetia, iar ediția din 1644 a aceluiași volum ca  Musico Della Serenissima Signoria di Venetia in S.Marco, & Capo di Compagnia de Instrumenti. Din toate acestea, se poate trage concluzia că Dario Castello activa în rândul muzicienilor de la San Marco, maestru la vreun instrument de suflat; multele partituri solistice pentru trombon din sonatele sale –  lucru mai degrabă neobișnuit la 1620 – ne identifică cu mare probabilitate instrumentul. Pe de altă parte, mai mulți Castello sunt înregistrați printre instrumentiștii de la San Marco, dar nu și un Dario – s-a presupus prin urmare că o întreagă familie de muzicieni se instalase la Veneția, o familie din care făcea și el parte (un Giovanni Battista Castello, de exemplu, este atestat în serviciul dogelui în anii 1620). Nu trebuie scăpat din vedere faptul că maestro di capella la San Marco era în această perioadă însuși Monteverdi, iar folosirea în sonatele lui Castello a celebrului stile concitato atestă un contact mai mult sau mai puțin direct cu muzica lui Monteverdi. Ce s-a întâmplat însă cu Dario Castello? E clar că  nu mai publică muzică nouă după 1629, deși lucrările lui se reeditează până în 1658; introducerea acestei ultime ediții lasă să se înțeleaga că autorul nu mai era în viață. Prin urmare, două ipoteze: (1) a trăit până prin 1657-58, reeditându-și periodic lucrările, care par să fi avut succes (alți compozitori mult mai cunoscuți n-au avut norocul acesta). Greu de crezut că în opt ani publică 29 de sonate, iar în restul de aproape 30 nimic. (2) Moare în marea ciumă din 1630, care a măcelărit muzicienii de la San Marco; aceasta ar explica și absența noutăților după 1629, și anonimatul în care s-a scufundat ulterior, murind tânăr (iar cineva atât de îndrăzneț muzical trebuie să fi aparținut generației născute c. 1590: Biagio Marini, Uccelini, Merula ș.a.). Muzica lui, probabil perpetuată de foștii colegi venețieni, și bucurându-se cu siguranță de succes, se mai aude încă vreo 30 de ani. Apoi schimbarea de modă care scoate de pe afiș mai toți reprezentanții mijlocului de secol înainte chiar de a-i scoate Natura (vezi cazul lui Cavalli, de exemplu) îl aruncă în completă uitare pe Dario Castello.

fragment1.jpg

Opere:

  • Sonate Concertate in Stil Moderno, Libro I, Venice, 1621 (conținutul ed. din 1629 aici)
  • Sonate Concertate in Stil Moderno, Libro II, Venice, 1629 (conținutul ed. din 1644 aici)
  • un motet Exultate Deo (tipărit în 1625 si 1636)

Lucrările lui Castello sunt editate în momentul de față de Ut Orpheus Edizione.

Links:

Referințe bibliografice:

Andrea dell`Antonio, La prima forma-sonata. Morfologia e sintassi nelle sonate di Dario Castello (1621), în Il Saggiatore musicale. Rivista semestriale de musicologia, II (1995)  [rezumatul articolului aici]
Eleanor Selfridge-Field, Dario Castello: A Non-Existent Biography, în Music and Letters, LIII/2 (1972)
Eleanor Selfridge-Field, Venetian Instrumental Music from Gabrieli to Vivaldi, Mineola NY, 1994 (ed. a 3-a).

Anunțuri

§ 2 Responses to Dario Castello

  • Vlad spune:

    Grace à vous, ascult acum nişte sonate de Dario Castello, cu Europa Galante. Multe mulţumiri, şi succes în restaurarea valorilor uitate ale barocului.
    V.S.

  • mousike spune:

    Multumesc: asta mi-e si scopul, in fond. Imi permit sa recomand si cele doua sonate incluse pe albumul „Viaggio musicale” al lui Giardino Armonico (de departe cea mai agresiva versiune). Fabio Biondi si ai sai galanti le interpreteaza ca sonate pentru doua viori, ceea ce trebuie sa se fi intamplat si in epoca, iar rezultatul ramane incitant; insa astfel se pierd efectele instrumentatiei atente a lui Castello (cornetti etc.).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Dario Castello at Ballet des Nations.

meta

%d blogeri au apreciat asta: