Festivalul "George Enescu" 2007 – La Feste Royale pentru muzica veche

25 Februarie 2007 § Lasă un comentariu

Editia de anul acesta a festivalului aduce pentru prima data in tara niste nume la auzul carora orice amator al muzicii vechi percuteaza:

(i) Jordi Savall, nedespartit ca intotdeauna de sotia sa, soprana Montserrat Figueras, alaturi de La Capella Reial de Catalunya si Hesperion XXI. Acesti muzicieni a caror extrema putere de sugestie si autoritate, as spune, in tot ce inseamna muzica, de la primii trubaduri medievali si pana la barocul tarziu (lucru rar, de altfel) au readus la viata in cariera lor de mai bine de 30 de ani lumi intregi inchise in sertarele muzicologiei pana atunci: in primul rand Renasterea si Barocul spaniol, apoi viola da gamba franceza si engleza: Mr. de Saint Colombe (care a devenit prin Jordi Savall personaj de roman si de film), Marin Marais, Antoine Forqueray, Tobias Hume si altii; iar unde nu detin monopolul, muzicienii lui Savall continua sa deschida drumuri: barocul francez, muzica elisabetana, memorabila Ofranda muzicala a lui Bach… Mh, as fi in stare sa le compun un panegiric. Poezie si competenta, iata ce reunesc ai lui Savall muzicanti, pe scurt.

capella-reial-de-catalunya.jpg

Capella Reial de Catalunya (imagine preluata de pe www.fchmexico.com)

Ei bine, iata-i la Bucuresti, concertand conform programului care se afla aici in datele de 14 si 15 septembrie la Ateneul Roman, la miezul noptii. Programele se intituleaza Luces y sombras del siglo de Oro de la antigua Hesperia al Nuevo Mundo 1492 -1692 respectiv Villancicos & Músicas de Navidad de la Antigua Hespèria al Nuevo Mundo: Spania si Lumea Noua, organismul asta simbiotic pe care unii l-au declarat Barocul pur si simplu. Voi oferi informatii amanuntite asupra programului pana in vara :) .

(ii) Europa Galante, dir. Fabio Biondi – un alt nume mare, violonist virtuoz, si el membru al caravanei Savall inainte de a-si fi infiintat propria orchestra baroca, dedicata Italiei. Alaturi de Il Giardino Armonico si Sonatori della Gioiosa Marca, Biondi si ai sai au revolutionat interpretarea muzicii italiene, in special marele Apus auriu~venetian marca Vivaldi. Descrierile contemporanilor cu privire la agresivitatea si inventivitatea italienilor au prins in sfarsit contur datorita acestora: si cred ca Biondi a fost primul sa ofere o varianta plina de noul spirit banalizatelor (din pacate) Anotimpuri. Azi, prestatiile unui Kennedy cu creasta de punker rup gura targului, fara a se sti cum uzurpa in fond laurii  acestor italieni mai putini circari. Putin cam dur spus, stiu, nu ii contest meritele sus-numitului, dar inovatiile cu care e investit raman o nedreptate, in lumea asta care cauta originalitatea si o copyright-eaza cu acerbitate. Snif, asadar, duceti-va la Europa Galante, daca vreti Vivaldi la putere maxima. Concertele vor avea loc la Bucuresti (acelasi Ateneu) pe 7 si 8 septembrie, in prima seara cu opera Narciso de Domenico Scarlatti, intr-a doua cu concerte de Corelli, Vivaldi, Geminiani si Sammartini. De asemenea, Sibiu (9 septembrie), Cluj (11 septembrie) si Timisoara (12 septembrie) vor avea parte de galanterii baroce. Miam!

europa-galante.jpg

Europa Galante la Festivalul din Torrechiara, 1997

(iii) Last but not least, o nu, Freiburger Barockorchester, sub conducerea lui Gottfried von der Goltz. O orchestra fata de care dezvolt o admiratie din ce in ce mai mare, cu un renume deja bine stabilit in Occident, si ea orientata spre barocul tarziu si stilul galant. Ascultati recenta inregistrare a concerti grossi op. 1 aparuta anul acesta la Harmonia Mundi si va va izbi raspunsul imediat si expresiv al freiburghezilor; sa va amintesc ca un membru al orchestrei, violonista Annette Wehnert ne-a vizitat in decembrie 2006, lasand amintirea unui concert delicios in cadrul Festivalului de Muzica Veche de la Bucuresti (despre care voi scrie, stiu, am intarziaaat). Si iata acum intreaga orchestra, pregatindu-ne pentru 21 septembrie un concert din muzica ce s-ar fi auzit la Dresda si Hamburg pe la 1730, sa zicem: Pisendel, Zelenka, Telemann, de la sonate la Lamentationes Hieremiae Prophetae (ale lui Zelenka, o specie placuta in mod deosebit mie, mai ales, heh, sub forma franceza, lecons de tenebres). Si ramanand la francezi, pe 22 se anunta muzica solara (a se citi Louis): suite din Didon de Desmarest, Roland de Lully si… Indiile Galante de Rameau! N-am auzit niciodata Freiburger Barockorchester cantand muzica franceza – iar programul on-line pare destul de stresat, din moment ce numeste suite (instrumentale, prin definitie), pentru ca apoi sa indice drept dolisti pe tenorul Leif Aruhn Solen si pe Sophie Daneman – aceasta din urma o colaboratoare fidela a Les Arts Florissants

freiburger-bo.jpg Freiburger Barockorchester, dupa www.ville-poissy.fr

Evenimentul asta nu va trece prea usor pe aici pe blog. Deocamdata, ascutiti-va urechile si pregatiti-va perucile!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Festivalul "George Enescu" 2007 – La Feste Royale pentru muzica veche at Ballet des Nations.

meta

%d blogeri au apreciat asta: