Stefano Landi

9 Februarie 2007 § 2 comentarii

Roma, 26 februarie 1587 (botez) – 28 octombrie 1639

vignette1.JPG

Reprezentant de marcă al școlii romane în primele decenii ale secolului al XVII-lea, Stefano Landi a fost o bună bucată de vreme neglijat de modernitate în defavoarea unor contemporani ai săi, ca Monteverdi. Totuși, la o privire mai atentă, muzica lui Landi dezvăluie multe calități, iar opera sa Il Sant`Alessio încetățenește o serie de practici care aveau să domine barocul mult timp după ce numele lui Landi trecea în umbră. Subiectul istoric, “serios”, se combină cu sobrietatea unei istorii sacre, presărate însă cu scene comice care recuperează commedia dell`arte; preocuparea pentru o muzica psihologizată și expresivă, unde însă verosimilitatea afectelor se întâlnește cu personajul alegoric; în planul reprezentării, folosirea efectelor speciale ale mașinăriilor de teatru (cu pretextele bine calculate pe care muzica trebuie să le ofere) și începutul ascensiunii castraților pe scena operei.

landi-bernini-il-sant-alessio-i4.jpg

Il Sant` Alessio (ed. 1634) I,4 – Iadul cu diavoli dansând printre flăcări

Biografie

Născut la Roma în 1587, Stefano Landi studiază la Collegio Germanico, unde este menționat ca sopran (1595), apoi la Seminario Romano din 1602. Va studia retorica, filosofia și muzica – cea din urmă probabil cu maestri di capella ai celor două școli (Asprilio Pacelli, respectiv Agostino Agazzari). În actele seminariului roman apare în calitate de compozitor și organizator al unei pastorale pentru carnavalul din 1607, iar în 1611 e din nou menționat ca cântăreț și organist. În această perioadă se bucură de protecția familiei Cesi, fiind probabil primit la Seminario Romano grație sprijinului cardinalului Bartolomeo Cesi.

Primul post al lui Landi de care avem cunoștință este cel de maestro di cappella la S. Maria in Trastevere (1610), apoi S. Maria della Consolazione din Todi (1614- 1617). Esențial pentru muzica lui Landi rămâne însă lungul său sejur în Italia de Nord, unde ia contact cu muzica inovatoare a maeștrilor florentini și venețieni. Probabil intrat în cercurile episcopului Marco Cornaro la Padova, unde e angajat ca maestro di cappella, publică la Veneția o colecție de madrigaluri pentru 5 voci și bas continuu dedicată episcopului, cât se poate de conservatoare ca stil (1618). Cu un an mai târziu, prima sa operă La morte d`Orfeo este reprezentată la Padova, poate comandată de familia Borghese: aici se face simțită mai bine influența secondei practici.

La 1620 Landi se găsește din nou la Roma, unde pare să fi rămas până la sfârșitul vieții, acumulând numeroase funcții și lucrând pentru principalii patroni aristocrați ai muzicii romane: mai întâi în serviciul prințului Paolo Savelli (1620-1622), timp în care își publică prima colectie de arii, maestro di cappella la S. Maria dei Monti (din 1624), primind apoi și responsabilități ecleziastice la Sf. Petru grație papei Urban VIII, un Barberini. Hirotonit subdiacon (1629), Landi intră în corul papal iîn același an ca altist cu jumătate de normă (!) – unde trebuie să-l fi întâlnit pe Gregorio Allegri. Compozițiile sale îi vor aduce conflicte cu membrii corului papal, revoltați de modernitatea scriiturii lui Landi. Patronatul Barberinilor, susținători entuziaști ai noii muzici și atotputernici la Roma în perioadă îi oferă lui Landi ocazia de a compune prima sa operă romană, Il Sant`Alessio, pe un libret de Giulio Rospgliosi, viitorul papa Clement IX, reprezentată la Palazzo Barberini (1631/32) cu decorurile lui Bernini. Pentru același papă Barberini, Landi va prezenta în 1635 la Castel Gandolfo (reședință papală de vară) I pregi della primavera, pe textul lui Ottaviano Castelli. Sănătatea lui Landi se șubrezește după 1636, aducându-i moartea la 52 de ani, trei ani mai târziu. Mormântul său se găsește și azi la Santa Maria in Vallicella din Roma.

landi-il-santalessio-scena-campestre.jpg

Il Sant` Alessio (ed. 1634) – scenă bucolică

Opera lui Stefano Landi acoperă în egală măsură registrul laic și cel religios. Missele compuse în tinerețe se înscriu în tradiția polifoniei renascentiste (prima prattica), în vreme ce influența stilului “modern” venit pe filieră venețiană se face simțit în diversele arii, responsorii, motete, Vecernii și Magnificat-uri compuse încă din timpul sejurului nordic. O ediție de imnuri comandate de papă (1634) împământenește la Roma noua manieră de a scrie muzică sacră.

Paradoxal, muzica profană a lui Landi e mult mai conservatoare: prima sa colecție de madrigaluri (pentru 5 voci si b.c., 1618) ar putea fi lesne confundată cu una de secol XVI, daca am ignora prezența basului continuu. Ariile strofice care alcătuiesc o mare parte a moștenirii lui Landi ne arată cealaltă față a sa: experimentatorul, muzicianul inovator pe deplin la curent cu noutățile monodiei și recitativului baroc. Cea dintâi operă a sa, La morte d`Orfeo (1619) se situează la granița dintre stilul madrigalistic în declin și seconda prattica. Cu Il Sant`Alessio (1631/32, pe libret de Giulio Rospigliosi) în schimb, Landi se transferă în prima linie a experimentatorilor, cu o mulțime de elemente nou introduse în dramma per musica pe care le-am pomenit mai sus. Să mai adaug că de la prima reprezentare însuși S. Alessio era jucat de un castrat, ca și multe alte roluri, câtă vreme jumătate din cântăreți făceau parte din corul papal (dovadă a strânselor relații cu Urban VIII). Mai mult, partitura cere o orchestră modernizată (față de cea a Orfeului lui Monteverdi, 1607): viorile domină asupra ansamblului tradițional de viole; violoncei, harpe, lăute, teorbe, clavecine – tipic epocii, o secțiune de bas continuu impresionantă. Landi utilizează o prima formă de uvertură, printr-o serie de canzone introductive. Corpul operei înghițea toată paleta de forme al epocii, de la lamenti madrigalistici până la arii și recitative moderne, toate îmbogățite de dansuri și scene comice – s-a spus că opera cu coruri era caracteristică Romei, amintind de structura vechilor intermezzi festivi (la carnavaluri, serbări oficiale).

landi-il-santalessio-iii3-compianto-di-alessio-morto.jpg

Il Sant Alessio (ed. 1634) III,3 – Compianto di Sant`Alessio morto

Il Sant`Alessio s-a bucurat de un succes enorm în epocă și marchează începutul succesului comercial al operei după debuturile experimentale din primii ani ai secolului XVII (Peri, de` Cavalieri, Monteverdi). Fascinația spectatorilor pentru mașinăriile de teatru inaugura o colaborare fructuoasă între compozitori și un soi de regizori/scenografi, care avea să atingă un punct culminant în jurul lui 1660, rămânând imposibil de disociat de operă până la sfârșitul barocului. În cazul operei de față, sursele vorbesc de alegoria Religiei transportată pe nori, Diavolul înconjurat de flăcări aievea ispitindu-l pe sfânt. Dramma per musica devenea astfel opera de artă totală a barocului. Dincolo de acestea, opera lui Landi rămâne importantă și datorită faptului că toate lucrările dramatice ale lui Monteverdi din această perioadă de elaborare și efervescență de idei s-au pierdut: abia lamentația Ariadnei ne mai poate da un indiciu despre primele opere venețiene – la Roma era însă Landi. Nu că el ar fi ferit de astfel de accidente de trasmitere: I pregi della primavera (1635) a avut parte de aceeași soartă. În ultimii ani, muzica lui Landi a renăscut în urechile europenilor: mai întâi cele două opere, apoi domeniul puțin cunoscut al ariilor și laude-lor sacre au atras atenția după 360 de ani asupra lui Stefano Landi.

landi-il-santalessio-iii5-religione-coro-di-virtu-coro-dangeli.jpg

Il Sant`Alessio (ed. 1634) III,5 scena finală, Religia între corul Virtuții și corul îngerilor


Anunțuri

§ 2 Responses to Stefano Landi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Stefano Landi at Ballet des Nations.

meta

%d blogeri au apreciat asta: