Denis Gaultier (1603 – 1672)

30 Ianuarie 2007 § Lasă un comentariu

gaultier-la-rhetorique-des-dieux-02-presentation-du-portrait-de-gauthier-a-appollon.jpg

„Gaultier le Jeune”, Gautier, Gothier

Paris, 1603 – Paris, 1672

Virtuoz al lăutei, Denis Gaultier face parte din cercul muzicienilor francezi ce cultivă muzica intimistă și aluzivă a lăutei în saloanele prețioase ale Parisului de la mijlocul secolului al XVII-lea. Deși faimos, n-a deținut nici o pozitie la Curte, frecventând însă saloanele epocii, în special cel al lui Ninon de L`Enclos. Probabil discipol al lui Charles Racquet (1598-1664), pentru care va scrie un tombeau, Denis Gaultier își instaurează hegemonia odată cu plecarea de la Paris a mai vârstnicului său văr, Ennemond Gaultier (1631). Se căsătorește cu Françoise Daucourt (1635), cu care are un fiu, Philippe Emmanuel, care va deveni consilier al regelui.

Ennemond și Denis Gaultier sunt adesea confundați în tipăriturile care le conservă piesele de lauta, făcând azi dificilă distincția dintre cei doi. Cei doi Gaultier sunt creditați drept principalii artizani ai stilului muzicii pentru lăută ce înflorește în Franța secolului al XVII-lea: o artă rafinată, rezervată cercurilor restrânse de aristocrați și intelectuali grupați în jurul societăților pretioase. Substratul acestor piese pentru lăută este dansul, în formele în care acesta apare și în baletele de curte – dar el suferă un proces de transfigurare și abstractizare, prin transcripție, ornamentare și acel style brisé caracteristic lăutei, care transformă acordurile în arpegii și le reduce, uneori, la o notă sau două. Astfel, simplitatea melodiei primare e disimulată de un arabesc de ornamente neașteptate, ajungând să fie mai degrabă subînțeleasă grație unui șir de aluzii sonore… Denis Gaultier transformă adesea notele unui acord într-o melodie autonomă, cvasi-recitativică. În cuvintele lui Claude V. Palisca: It is by such ambuities and sly insinuations that Gaultier plucked poetry from his lute.

Titlurile pieselor pentru lăută disimulează încă o dată, în loc să dezvăluie: nume enigmatice, sugestii, ghicitori accesibile numai cercului restrâns al ascultătorilor – o practică ce deschide seria acelor pièces de caractère care vor domina muzica de cameră franceză pentru încă  o sută de ani. La Belle Homicide (D. Gaultier), La Psyché (J. Gallot), Chaconne ou Cascades (De Launay), A. d. M. L. b. (L`Adieu de Lademoiselle Le Brun) sunt câteva exemple din muzica pentru lăută a perioadei. Acest repertoriu va fi preluat de clavecin și viola da gamba, alături chiar de particularitățile de expresie tipice lăutei. La rădăcinile acestui tradiții stau Ennemond și Denis Gaultier.

Ilustratii: (sus) Portretul lui D. Gaultier prezentat lui Apollo, La Rhetorique des Dieux, 1652; (jos) Eustache Le Sueur, Reunion des amis, 1640-44, Louvre: cercul de prieteni ai lui Anne de Chambré (comanditarul Retoricii zeilor), Denis Gaultier la lăută.

le-sueur-reunion-des-amis.jpg

Lucrări

  • La rhétorique des dieux (1652), manuscris dedicat Annei de Chambré, cu gravuri de Eustache Le Sueur, Abraham Bosse și Robert de Nanteuil. Conține piese pentru lăută aranjate după cele 12 moduri tradiționale (ilustrațiile volumului sunt disponibile aici).
  • Pièces de luth sur trois différens modes nouveaux (c. 1670), cu o prefață despre tehnica interpretării la lăută.
  • Livre de tablature … de Mr. Gaultier Sr. de Nève et de Mr. Gaultier son cousin (c. 1672), publicată de elevul lui D. Gaultier, Montarcis. Deschisă, ca și colecția precedentă, de o introducere în arta lăutei.
  • diverse piese publicate în colectiile lui Perrine, Livre de musique pour le luth contenant 1 métode (Paris, 1680) și Pièces de luth en musique avec des règles pour les toucher parfaitement sur le luth, et sur le clavessin (Paris, 1680)

Editii moderne

  • Pieces du luth : sur trois différents modes nouveaux (facsimil), Geneva, Minkoff, 1975
  • La rhétorique des dieux, ed. și introducere de David Joseph Buch, A.-R. Editions, 1990
  • La rhétorique des dieux, ca 1652 : fac-similé du manuscrit du Kupferstichkabinett, Berlin, 78 C 12 / Denis Gaultier, introducere de François Lesure, Geneva, Minkoff, 1991
  • L`Oeuvres de Denis Gaultier, ed. și transcripții de Monique Rollin și Francois-Pierre Goy, Paris, CNRS, 1996.

Sugestii de lectură

  • Fleischer, Oskar, Denis Gaultier, în Vierteljahresschrift für Musikwissenschaft II (1886)
  • Brenet, Michel (pseudonimul Mariei Bobillier), Notes sur l’histoire du luth en France, în Rivista Musicale Italiana V-VI (1898-1899)
  • Ecorcheville, Jules, Le luth et sa musique, în Société Internationale de Musique (1908)
  • La Laurencie, Lionel de, Les luthistes. Paris, Henri Laurens 1928
  • Hafner, W.E. , Die Lautenstücke des Denis Gaultier, teză de doctorat, Freiburg 1939; Endigen-Kaiserstuhl 1939.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading Denis Gaultier (1603 – 1672) at Ballet des Nations.

meta

%d blogeri au apreciat asta: