Georg Muffat – Exquisitionis Harmoniae Instrumentalis Gravi-Jucundae Selectus (Passau, 1701)

31 Ianuarie 2007 § Lasă un comentariu

Ofer in cele ce urmeaza fragmente din prefata franceza a volumului de concerti grossi al lui Georg Muffat, elev al lui Lully si Corelli deopotriva si poate primul compozitor  cu vocatie europeana constientizata si asumata in cele de mai jos; de asemenea, explicatiile cu privire la interpretarea concertelor pretuiesc mult astazi (induiosatoarea explicatie a termenilor de forte/piano). Am urmat indeaproape limba lui Muffat, cu ortografia sa mai curand bizara azi.

 

<< Voicy la Premiere Elite de mes concerts meles de serieux & de Gay, que je Vous offre, Mon cher Lecteur, intitulee d`une harmonie instrumentale plus exquise, par ce qu`elle contient non seulement la vivacite & douceur des airs de balets a l`imitation de feu Monsr. Baptiste de Lully en sa purete; mais aussy certains endroits graves, & exquis du Pathetique Italien, & divers jeux de la veine Musicale (en Italien Scherzi) comme aussi un melange alternatif du grand choeur, avec le Trio assez agreable. Cet oeuvre ne convenant ny aux symphonies d`Eglise pour les airs de balets qu`il contient, ny a la danse pour les autres conceptions qui tantot graves, & tristes; & tantot gayes et enjouees s`y entremelent, ayant ete compose purement pour la satisfaction des oreilles delicates servirat fort a propos aux divertissements, ou aux receptions des Princes & grans Seigneurs; comme aussy Magnificenses des festins, des serenades, & pour les assemblees, ou Concerts des scavans & Amateurs de la Musique.

J`en concus la premiere Idee, lorsqu`etant a Rome pour etudier la maniere Italienne sur l`Orgue, et le Clavecin sous M. Bernardo Pasquini, J`entendis avec etonnement quelques symphonies de M. Arcangelo Corelli tres belles, & tres bien executees par un bon nombre de Musiciens. Ayant remarque la grande variete, dont ce style abonde, je me mis a Composer quelques uns de ces concerts-cy, que je fis preuver chez le dit M. Arcangelo Corelli, a qui je suis redevable de beaucoup d`utiles observations touchant ce melange, & voyant qu`il les honnoroit de son approbation, tout ainsi qu`a mon retour de France; j`avais ete le premier qui apportay en Allemagne le style de M. de Lully pr. les ballets; aussy a mon retour d`Italie fus-je le premier, qui y apportay des essais de cette nouvelle harmonie.

Sous le mot de piano ou la lettre p. qui signifie la meme chose, il faut que tous jouent uniformement si doux, & avec tant d`exactitude qu`a peine on les entende: & sous le forte, ou f. inspirer a tous une telle force, & vehemence de la premiere note ainsi marquee, que les Auditeurs restent comme etonnes d`un si grand bruit. […] Et c`est l`exacte observation de cette opposition de la lenteur a la vitesse, de la force a la douceur, & du plein du grand choeur a la delicatesse du simple Trio, qui ravissant l`ouye l`entraine en admiration, comme il arrive a la vue par la contrariete de l`ombre & de la lumiere.

[…] Que si parmy vos Musiciens Vous avez des hautbois delicats, Vous pourrez faire jouer avec succes les trois parties de Votre Trio, ou petit Choeur (Concertino) par deux Dessus, & un Basson.

Ma Profession est bien eloignee du tumulte des armes, & des raisons d`Estat qui les font prendre. Je m`occupe aux notes, aux chordes, & aux sons. Je m`exerce a l`Etude d`une douce Symphonie: lorsque je mele des airs Francois, a ceux des Allemans, & des Italiens, ce n`est pas pour emouvoir une Guerre; mais plustot preluder peut-etre a l`harmonie de tant de nations, a l`aymable Paix. >>

Sursa: Notele Cd-ului „Muffat – Armonico tributo” (interpretare: Ensemble 415, dir. Chiara Banchini, Jesper Christensen), Harmonia Mundi HMA 1951581.

Denis Gaultier (1603 – 1672)

30 Ianuarie 2007 § Lasă un comentariu

gaultier-la-rhetorique-des-dieux-02-presentation-du-portrait-de-gauthier-a-appollon.jpg

„Gaultier le Jeune”, Gautier, Gothier

Paris, 1603 – Paris, 1672

Virtuoz al lăutei, Denis Gaultier face parte din cercul muzicienilor francezi ce cultivă muzica intimistă și aluzivă a lăutei în saloanele prețioase ale Parisului de la mijlocul secolului al XVII-lea. Deși faimos, n-a deținut nici o pozitie la Curte, frecventând însă saloanele epocii, în special cel al lui Ninon de L`Enclos. Probabil discipol al lui Charles Racquet (1598-1664), pentru care va scrie un tombeau, Denis Gaultier își instaurează hegemonia odată cu plecarea de la Paris a mai vârstnicului său văr, Ennemond Gaultier (1631). Se căsătorește cu Françoise Daucourt (1635), cu care are un fiu, Philippe Emmanuel, care va deveni consilier al regelui.

Ennemond și Denis Gaultier sunt adesea confundați în tipăriturile care le conservă piesele de lauta, făcând azi dificilă distincția dintre cei doi. Cei doi Gaultier sunt creditați drept principalii artizani ai stilului muzicii pentru lăută ce înflorește în Franța secolului al XVII-lea: o artă rafinată, rezervată cercurilor restrânse de aristocrați și intelectuali grupați în jurul societăților pretioase. Substratul acestor piese pentru lăută este dansul, în formele în care acesta apare și în baletele de curte – dar el suferă un proces de transfigurare și abstractizare, prin transcripție, ornamentare și acel style brisé caracteristic lăutei, care transformă acordurile în arpegii și le reduce, uneori, la o notă sau două. Astfel, simplitatea melodiei primare e disimulată de un arabesc de ornamente neașteptate, ajungând să fie mai degrabă subînțeleasă grație unui șir de aluzii sonore… Denis Gaultier transformă adesea notele unui acord într-o melodie autonomă, cvasi-recitativică. În cuvintele lui Claude V. Palisca: It is by such ambuities and sly insinuations that Gaultier plucked poetry from his lute.

Titlurile pieselor pentru lăută disimulează încă o dată, în loc să dezvăluie: nume enigmatice, sugestii, ghicitori accesibile numai cercului restrâns al ascultătorilor – o practică ce deschide seria acelor pièces de caractère care vor domina muzica de cameră franceză pentru încă  o sută de ani. La Belle Homicide (D. Gaultier), La Psyché (J. Gallot), Chaconne ou Cascades (De Launay), A. d. M. L. b. (L`Adieu de Lademoiselle Le Brun) sunt câteva exemple din muzica pentru lăută a perioadei. Acest repertoriu va fi preluat de clavecin și viola da gamba, alături chiar de particularitățile de expresie tipice lăutei. La rădăcinile acestui tradiții stau Ennemond și Denis Gaultier.

Ilustratii: (sus) Portretul lui D. Gaultier prezentat lui Apollo, La Rhetorique des Dieux, 1652; (jos) Eustache Le Sueur, Reunion des amis, 1640-44, Louvre: cercul de prieteni ai lui Anne de Chambré (comanditarul Retoricii zeilor), Denis Gaultier la lăută.

le-sueur-reunion-des-amis.jpg

Lucrări

  • La rhétorique des dieux (1652), manuscris dedicat Annei de Chambré, cu gravuri de Eustache Le Sueur, Abraham Bosse și Robert de Nanteuil. Conține piese pentru lăută aranjate după cele 12 moduri tradiționale (ilustrațiile volumului sunt disponibile aici).
  • Pièces de luth sur trois différens modes nouveaux (c. 1670), cu o prefață despre tehnica interpretării la lăută.
  • Livre de tablature … de Mr. Gaultier Sr. de Nève et de Mr. Gaultier son cousin (c. 1672), publicată de elevul lui D. Gaultier, Montarcis. Deschisă, ca și colecția precedentă, de o introducere în arta lăutei.
  • diverse piese publicate în colectiile lui Perrine, Livre de musique pour le luth contenant 1 métode (Paris, 1680) și Pièces de luth en musique avec des règles pour les toucher parfaitement sur le luth, et sur le clavessin (Paris, 1680)

Editii moderne

  • Pieces du luth : sur trois différents modes nouveaux (facsimil), Geneva, Minkoff, 1975
  • La rhétorique des dieux, ed. și introducere de David Joseph Buch, A.-R. Editions, 1990
  • La rhétorique des dieux, ca 1652 : fac-similé du manuscrit du Kupferstichkabinett, Berlin, 78 C 12 / Denis Gaultier, introducere de François Lesure, Geneva, Minkoff, 1991
  • L`Oeuvres de Denis Gaultier, ed. și transcripții de Monique Rollin și Francois-Pierre Goy, Paris, CNRS, 1996.

Sugestii de lectură

  • Fleischer, Oskar, Denis Gaultier, în Vierteljahresschrift für Musikwissenschaft II (1886)
  • Brenet, Michel (pseudonimul Mariei Bobillier), Notes sur l’histoire du luth en France, în Rivista Musicale Italiana V-VI (1898-1899)
  • Ecorcheville, Jules, Le luth et sa musique, în Société Internationale de Musique (1908)
  • La Laurencie, Lionel de, Les luthistes. Paris, Henri Laurens 1928
  • Hafner, W.E. , Die Lautenstücke des Denis Gaultier, teză de doctorat, Freiburg 1939; Endigen-Kaiserstuhl 1939.

F. Barocul în Țările de Jos și Scandinavia

25 Ianuarie 2007 § Lasă un comentariu

Țările de Jos

Constantijn Huygens (1596 – 1687)

Hacquart, Carolus (c. 1640 – c. 1701)

E. Barocul spaniol (& Lumea Noua)

25 Ianuarie 2007 Comentarii închise la E. Barocul spaniol (& Lumea Noua)

Cabanilles, Joan Baptista (1644 – 1712)

Duron, Sebastian (1660 – 1716)

Literes, Antonio de (1673 – 1747)

Marin, Jose (1619 – 1699)

Sanz, Gaspar (1640 – 1710)

Torrejon y Velasco, Tomas (1644 – 1728)

D. Barocul englez

25 Ianuarie 2007 Comentarii închise la D. Barocul englez

1. De la muzica elisabetana la Cromwell

Byrd, William (1540 – 1623)

Campion, Thomas (1567 – 1620)

Coperario (Cooper), John (c. 1570 – 1626)

Dowland, John (1563 – 1626)

Jenkins, John (1592 – 1678)

Lanier, Nicolas (1588 – 1666)

Lawes, William (1602 – 1645)

2. Restauratia si inceputul sec. XVIII

Blow, John (1649-1708)

Locke, Matthew (c. 1621 – 1677)

Purcell, Henry (1659-1696)

3. De la Handel la J.Ch. Bach

Arne, Thomas Augustine (1710 – 1778)

Boyce, William (1711 – 1779)

Stanley, John (1712 – 1786)

***

Nota: In Anglia, muzica are un arsenal de forme si o evolutie care o individualizeaza in raport cu cea continentala. Muzica elisabetana, in acelasi timp inovatoare (oarecum paralel cu ce se intampla dincolo de Canalul Manecii) si conservatoare, cu o putere unica de a integra organic influentele franceze (air de cour > ayres) nu poate fi redusa la Renasterea „canonica”. Ruptura cu stilul elisabetan este violenta, si se datoreaza Razboiului Civil (1642-1649) si instaurarii regimului lui Cromwell, ce aneantizeaza practic o intreaga generatie de muzicieni. Monarhia restaurata importa in acest peisaj devastat de puritanism muzica franceza de curte (si muzicieni francezi), iar episodul Purcell sta sub semnul mimetismului francofil al lui Charles II, peste care se suprapune influenta italiana in ascensiune dupa 1680. Lungul sejur al lui Handel la Londra spulbera inca o data coordonatele muzicii engleze, care – inca odata conservatoare – va perpetua maniera maestrului german pana in plin clasicism continental. Pemtru un nou salt, trebuie sa-i asteptam pe J.Ch. Bach si J. Haydn.

Aceasta mica schita sper ca lamureste impartirea rubricii engleze pe care vi-o propun mai sus. Mi s-a parut absurd sa nu includ cativa maestri elisabetani par excellence, contemporanii lui Caccini ori Guedron.

C.2. Barocul german târziu (c. 1700-1750)

24 Ianuarie 2007 Comentarii închise la C.2. Barocul german târziu (c. 1700-1750)

Bach, Johann Sebastian (1685 – 1750)

Graun, Karl Heinrich (1704 – 1759)

Handel, Georg Friederich (1685 – 1759)

Hasse, Johann Adolph (1699 – 1783)

Keiser, Reinghard (1674 – 1739)

Quantz, Johann Joachim (1697 – 1773)

Telemann, Georg Philipp (1681 – 1767)

Weiss, Sylvius Leopold (1687-1750)

Zelenka, Jan Dismas (1679 – 1745)

C.1. Barocul german timpuriu și mijlociu (c. 1600-1700)

24 Ianuarie 2007 § 2 comentarii

Ahle, Johann Rudolf (1626-1673)

Biber, Heinrich Ignaz Franz von (1644 – 1704)

Buxtehude, Dieterich (1637-1707)

Froberger, Johann Jakob (1616 – 1667)

Kerll, Johann Kaspar (1627 – 1693)

Muffat, Georg (1653 – 1704)

Rosenmuller, Johann (c. 1619 – 1684)

Schutz, Heinrich (1585 – 1672)

Where Am I?

You are currently viewing the archives for Ianuarie, 2007 at Ballet des Nations.